Autorul reflectă asupra conexiunii puternice dintre dimensiunile conflictuale ale vieții și care insuflă frică și descurajează o persoană de la atingerea împlinirii.
Credință, onestitate, speranță, încredere; probabil mișcă lumea. Toate activitățile în desfășurare se pot opri sau opri brusc dacă nu există încredere și onestitate în tranzacțiile de zi cu zi. Urmând o cale a adevărului, autenticității, integrității și onestității poate face viața perfectă, simplă și foarte ușoară.
Apelăm frecvent la multe minciuni și minciuni pentru a ne satisface sau ne îndeplini dorințele neîmplinite sau nesatisfăcute. Uneori, alegem o cale ambiguă sau riscantă pentru a ne îndeplini acele dorințe nebune. Curiozitatea și curiozitatea noastră ne forțează și ne controlează și, în cele din urmă, ne înrobesc. În cele din urmă, suntem împiedicați să ne alegem propriile căi și obiective împotriva consimțământului sau dorinței noastre.
Curiozitatea și entuziasmul formate din dorințele noastre nesfârșite, precum și dorința de a face ceva sau de a obține ceva, uneori ne fac victimele înșelăciunii sau ne prinde într-o situație dificilă. Adesea, din cauza neconștientizării sau a inocenței, uneori rămânem blocați în niște probleme mari. Prădătorii sunt poziționați la fiecare pas, oportuniștii stau în ambuscadă, așteaptă doar un pas greșit al nostru și jocul s-a terminat.
Nu trebuie să-și abandoneze curiozitatea, curiozitatea și dorința de a cunoaște și explora lumea doar din cauza prădătorilor, a oamenilor necinstiți și a trădătorilor. Curiozitatea, curiozitatea și dorința de a cunoaște și explora lumea este un dar neprețuit, prețios și neprețuit al naturii. Abandonarea acestor instincte umane de bază nu poate fi virtuoasă, decentă sau de vreun bine pentru nimeni sau pentru societate în general. Renunțarea la dorința de a cunoaște și explora lumea nu poate fi bună nici la nivel personal, nici la nivel social. Uneori ne dorim sau tânjim după bunăstarea întregii societăți și uneori doar dorințe personale frivole, mizerabile și meschine.
Acest conflict fără sfârșit în noi înșine este constant și fără nicio limită. Urmărirea noastră finală sau scopul sau răspunsul la căutarea noastră se află între aceste granițe și acolo se află împlinirea dorințelor, perfecțiunea, absolutitatea și împlinirea; pe care le vizualizăm și le dorim continuu.
Nimic nu este de neimaginat sau imposibil, dar, în general, rămânem blocați în unele situații dificile din cauza neconștientizării, inexperinței, inocenței și imaturității noastre. Plăcerea, mulțumirea și bucuria pe care ni le-am imaginat din unele dintre dorințele noastre frivole și meschine ne înstrăinează uneori de cei apropiați și dragi; aceştia par a fi ca duşmanii fericirii şi dorinţelor noastre. Devine absolut și extrem de dificil și complicat să decideți ce este bine sau rău și cine este un prieten și cine este un dușman.
Cum să testați și să verificați loialitatea, onestitatea, angajamentul și integritatea oamenilor și cum să înțelegeți și să găsiți autenticitatea acestora. Lipsa oricărei metode de testare a autenticității oamenilor insuflă o teamă, frica de necunoscut. Frica, teroarea, fobia care ne-au fost insuflate prin atâtea moduri înșelătoare ne distrug de fapt instinctul de curiozitate, curiozitatea și dorința de a cunoaște și explora lumea.
Trebuie să aducem o reconciliere, trebuie să punem capăt acestei lupte infinite în noi înșine. Trebuie să realizăm un echilibru între plăcerea de sine a dorințelor noastre frivole și meschine și bunăstarea societății în general. Ar trebui și trebuie să ne pregătim să facem ceva sau să murim. Trebuie să fim gata să pierdem totul dacă vrem ceva. Trebuie să încetăm să trăim viața plină de frică, teroare și înșelăciune și să facem ceva în privința asta astăzi și acum, astfel încât să putem trăi o viață fără frică, teroare sau înșelăciune fără a compromite instinctul de curiozitate, curiozitate și dorința de a cunoaște și de a explora lumea pentru propria noastră fericire, plăcere și fericire.
Cât de mult ne simțim când ne gândim la siguranța, securitatea și protecția noastră? Ne împiedică să avem dorința de a trăi viața, dorința de a cunoaște și explora despre sine, dorința de a satisface nevoi egoiste, frivole și meschine, dorința de a face ceva pentru societate și lume și dorința de a descoperi ceva și de a face ceva bun pentru lume. Și mai mult decât orice altceva, dorința de a petrece ceva timp bun, de a oferi ceva altora și de a dori să ia ceva de la alții. Unele dintre aceste ispite nesfârșite palpează în fiecare zi sub pieptul meu.
Uneori simt că cineva încearcă să-mi sufoce dorințele și plăcerile, cineva mă umilește, cineva îmi ucide respectul de sine, deoarece îi face să se simtă trist. Le privesc, le ascult și le înțeleg în tăcere. Nu știu ce să fac și cum să fac ceva pentru a o schimba. E ca și cum ai fi înconjurat și depășit de o putere de frică extremă. Este mereu în jurul meu ca o groază și mă confrunt cu ea în orice moment.
Există un conflict continuu în mine însumi, mă lupt cu mine însumi, sunt în război cu pacea mea interioară, mă aflu din nou la intersecție; ce cale să aleg, ce cale să urmez? Sunt confuz și sunt total încurcat, încurcat și înghețat. Unii mă asigură de fiecare plăcere pe care mi-am imaginat-o și mi-am dorit-o mereu; aceste speranțe de a împlini dorințele mă forțează pe un drum necunoscut și incert.
Vreau să rup cercul fricii care mă înconjoară, vreau să las deoparte frica de umilire și pierderea respectului de sine. Vreau să merg pe o cale care este departe de orice frică, teroare sau înșelăciune. Vreau să-mi uit trecutul și să experimentez plăcerea de a merge pe cărările pe care le-am descoperit, vreau să încerc aceste căi fără nicio piedică sau interferență.
Dar totuși, există o teamă, nemaiauzită, de necunoscut, ce ar trebui să fac? Ce cale ar trebui să aleg? Fiecare spune o cale diferită, nimeni nu este concludent sau nimeni nu este sigur.
Fiecare garantează speranța, onestitatea, loialitatea și securitatea, este chiar greu de făcut diferența între alb și negru. Uneori simt că propriile mele dorințe m-au indus în eroare și m-au înșelat și uneori lumea m-a trădat, cei apropiați și dragi m-au jefuit și m-au jefuit pentru că eram slab la vremea aceea. Caut un prieten adevărat, nu mă deranjează să merg pe calea necunoscută fără teamă cu adevăratul meu prieten.
***
Autor: Dr Anshuman Kumar
Părerile și opiniile exprimate pe acest site sunt exclusiv ale autorilor și altor colaboratori, dacă există.
